Download Tratat de Rezilienta_preview PDF

TitleTratat de Rezilienta_preview
File Size632.5 KB
Total Pages31
Document Text Contents
Page 1

Colecflie coordonatã de
Simona Reghintovschi

JUNG Biografie 1-314 c1.qxp 6/17/11 8:20 AM Page 1

Page 15

Tratat de reziliență asistată n Prezentarea autorilot

Prezentarea autorilor

Colette Aguerre Conferenţiar universitar — Universitatea din Tours

Corinne Benestroff Psiholog clinician — Institutul de sănătate publică din
Ville‑Evrard

Évelyne Bouteyre Conferenţiar universitar‑HDR1 — Universitatea din Rouen

Jacques Brandibas Psiholog clinician, cercetător asociat la Centrul Inter‑
disciplinar de Cercetare a Construirii Identităţii — Universitatea din
Réunion

Huguette Desmet Profesor — Universitatea din Mons (Belgia)

Clara Duchet Conferenţiar universitar — Universitatea Paris Descartes

Véronique Goussé Conferenţiar universitar‑HDR — Universitatea Paris 8
Saint‑Denis

Bruno Humbeeck Director al Centrului de Prevenire a Maltratării — Péruwelz,
cercetător la Universitatea din Mons (Belgia)

Serban Ionescu Profesor emerit — Universitatea Paris 8 Saint‑Denis şi
Universitatea din Quebec, Trois‑Rivières

Colette Jourdan‑Ionescu Profesor — Universitatea din Quebec, Trois‑Rivières

Francine Julien‑Gauthier Profesor — Universitatea Laval (Quebec)

Yvonne Kayiteshonga Psiholog coordonator al Programului Naţional de
Sănătate Mentală şi al Serviciului de Consultaţii Psihosociale — Ministerul
Sănătăţii, Kigali (Rwanda)

Lynda Méthot Responsabil de cursuri — Universitatea din Quebec, Trois‑Rivières

1 HDR — Habilitation à Diriger des Recherches (Autorizaţie pentru coordonarea cercetărilor) —
(N. t.)

Page 16

16 Ana Muntean Profesor — Universitatea de Vest Timişoara (România)

Marli Stieffatre‑Nascimento Director al Nucleului Însoţire în Viaţa Socială —
Asociaţia de Întrajutorare „Vivre“, Fontenay‑aux‑Roses (Franţa)

Jean-Pierre Pourtois Profesor — Universitatea din Mons (Belgia)

Maria Roth Profesor — Universitatea Babeş‑Bolyai, Cluj‑Napoca (România)

Eugène Rutembesa Coordonator al Centrului Universitar de Sănătate Mentală
şi profesor cercetător — Universitatea Naţională din Rwanda

Silke Schauder Conferenţiar universitar‑HDR — Universitatea Paris 8 Saint‑Denis

Monique Séguin Profesor — Universitatea din Quebec, Ottawa

Isabelle Varescon Profesor — Universitatea Paris Descartes

Diana Vasile Conferenţiar universitar — Universitatea Hyperion Bucureşti
(România)

Michèle Vitry Psiholog clinician, psihanalist — Celula de urgenţă medico‑psiho‑
logică de la Paris‑Necker, responsabil de cursuri — Univer sitatea Paris
Descartes şi Pierre şi Marie Curie.

Page 30

30 1980 în a treia ediţie a Manualului Asociaţiei Americane de Psihiatrie (DSM‑III)
şi în 1992, în a zecea ediţie a Clasificării Internaţionale a Maladiilor (ICM‑10)
a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Explicaţia acestei relaţii este simplă: anu‑
miţi adulţi nu prezentau simptome ale TSPT, cu toate că fuseseră expuşi unor
situaţii despre care se ştie că generează astfel de simptome. Descrierea acestor
adulţi, numiţi rezilienţi, a ridicat problema factorilor şi proceselor care ar
putea explica rezistenţa lor curioasă.

Studiindu‑se rezilienţa la adult — persoană la care dezvoltarea este înche‑
iată — s‑a observat că, dacă în anumite cazuri exista o revenire la „linia de
bază“1 (deci o recuperare) după trăirea unor evenimente cu caracter trauma tic
sau stresant (cum spun anumiţi clinicieni), în alte cazuri persoanele pot bene‑
ficia de pe urma acestor evenimente, profitând şi dezvoltându‑se din punct
de vedere psihic.

Deşi cercetătorii au menţionat de mult timp că un traumatism psihic ar
putea avea consecinţe pozitive (de exemplu, Taylor, 1983), numai în cursul
ultimilor zece sau douăzeci de ani această posibilitate a fost luată în serios.
Schimbările constatate sunt numeroase: faptul de a aprecia mai mult viaţa, de
a avea relaţii mai apropiate cu ceilalţi, o înflorire a spiritualităţii, o schimbare
a priorităţilor şi o mai mare forţă personală (Tedeschi şi Calhoun, 1995 şi 1996;
Stanton, Bower şi Low, 2006). În prezent, publicaţiile specializate în acest
domeniu utilizează două expresii: dezvoltare posttraumatică (Tedeschi şi
Calhoun, 2004), formulare mai adecvată pentru traumele majore (precum de‑
zastrele naturale sau un diagnostic de cancer) şi dezvoltare asociată stresului
(Park, Cohen şi Murch, 1996), care se referă mai degrabă la evenimentele vieţii
obişnuite (de exemplu, o ruptură amoroasă).

Studiul acestui nou tip de dezvoltare — posttraumatică sau asociată stresu‑
lui — plasează, cel puţin parţial, rezilienţa adultului într‑o perspectivă a
psihologiei dezvoltării, aşa cum este cazul studiilor asupra copiilor, şi permite
realizarea unor comparaţii, mai precis schiţarea unei teorii unificatoare.

Pe lângă favorizarea unei mai bune cunoaşteri a factorilor şi proceselor
subiacente rezilienţei, studierea ei la adulţi a avut cel puţin trei consecinţe:
(a) rezilienţa a început să fie cercetată din perspectiva ciclului de viaţă

Pe de altă parte, trebuie notat faptul că succesul termenului TSPT trebuie pus în legătură şi cu
îndârjirea deosebită, în special a psihiatriei anglo‑americane, care, după cum scrie Barois (1998)
„a crezut că găseşte în noţiunea de stres un cadru, chiar un model, pentru a găzdui“ [...] „acest
musafir incomod“ reprezentat de tulburările psihotraumatice.

1 Prin această revenire la linia de bază, nu trebuie înţeles că evenimentul trăit de subiect nu a lăsat
nicio urmă.

Page 31

Tratat de reziliență asistată n Domeniul rezilienţei asistate

31(mer gând de la copilul mic până la persoana vârstnică) (a se vedea Masten şi
O’Dougherty Wright, 2010); (b) se asistă la o multiplicare a situaţiilor în care
a fost observată şi studiată rezilienţa şi (c) conceptul este aplicat unor situaţii
care nu corespund noţiunii de traumatism şi care sunt mai apropiate de ceea
ce s‑ar putea numi situaţii de adversitate cronică.

Astfel, dispunem de informaţii asupra procesului de rezilienţă în situaţia:

— catastrofelor naturale (cutremure, uragane, tsunami, inundaţii);
— dezastrelor provocate de oameni (genocide, războaie, acte teroriste);
— accidentelor (feroviare, aviatice);
— catastrofelor ecologice (maree negre, accidente survenite la instalaţii

nucleare).

Totodată, rezilienţa adulţilor este studiată — aşa cum am văzut în cazul
copiilor — în situaţii de adversitate cronică precum sărăcia sau şomajul şi
chiar prezenţa tulburărilor psihice.

Lărgirea conceptului de rezilienţă a dus la utilizarea sa — criticată de unii —
în contextul vast al evenimentelor de viaţă şi al grijilor cotidiene (Ionescu,
2006). Această lărgire este justificată de observaţiile clinice şi de rezultatele
provenite din cercetare, care au arătat că exigenţele iritante, frustrante şi difi‑
cile ale vieţii cotidiene (legate, de exemplu, de transport, ambuteiaje sau de
caracteristicile stresante ale relaţiilor şi rolurilor asumate pe parcursul unor
perioade lungi precum, de exemplu, problemele de ordin relaţional sau po‑
vara pe care o poate reprezenta îngrijirea unor părinţi în vârstă şi suferinzi)
au efecte cumulative şi semnificative asupra bună stării psihologice.

Ce concluzii putem trage în urma acestei scurte prezentări a începuturilor şi
evoluţiei cercetării în domeniul rezilienţei? Mai întâi, că procesul de rezi lienţă
a putut fi studiat în situaţii foarte diverse: situaţii cu caracter trauma tizant (în
sensul tradiţional, clasic, al conceptului de traumă) şi situaţii de adver sitate
cronică. Aceste cercetări au permis cunoaşterea a ceea ce este co mun şi a ceea ce
este specific în modul de derulare a procesului de rezilienţă în diverse situaţii
şi fără intervenţia profesioniştilor din domeniul sănătăţii mentale.

Această rezilienţă, durată pornind de la caracteristicile individuale şi de la
interacţiunile intrafamiliale şi cu persoanele din mediul subiectului, constituie
rezilienţa naturală. Studiul acesteia — precum şi cunoaşterea factorilor
implicaţi şi a proceselor subiacente — a permis trecerea într‑o nouă etapă,
aceea a construirii rezilienţei, de data aceasta împreună cu profesioniştii din
domeniul sănătăţii mentale. Este vorba despre ceea ce am numit rezilienţă
asistată (Ionescu, 2004).

Similer Documents