Download The Shape of Things PDF

TitleThe Shape of Things
File Size191.9 KB
Total Pages28
Table of Contents
                            The shape of things
	Neil LaBute
	Un muzeu.
	sala de aşteptare a unui restaurant
		Un living
		Un dormitor
		Un parc
		o sală de aşteptare
		o peluză
		Un coffe-bar
		O sală de conferinţă
		O sală de expoziţie
                        
Document Text Contents
Page 14

Evelyn: nu e. Carnea este una dintre cele mai perfecte materii ale universului. Are curăţenia naturii, e frumoasă.
Gîndeşte-te…
Adam: prefer să nu.
Evelyn: ce naiba…ţi-ai ros mai multă carne din buricele degetelor, decât ţi-ar putea tăia vreodată un doctor din nas. Aşa
e…
Adam: da, dar asta e…
Evelyn: ce? Asta e exact acelaşi lucru, doar că una creşte la loc, iar cealaltă, nu. Asta ar fi singura diferenţă. (pauză
foarte scurtă) de unde ai cicatricea de pe spinare?
Adam: care, aia…?
Evelyn: da, aia groasă…
Adam: ăm, a aruncat un copil cu un băţ în mine…când eram într-a-ntâia.
Evelyn: te-au cusut?
Adam: da. 33 de copci…
Evelyn: şi? E grav? Ţi se pare că eşti pocit? Desfigurat?
Adam: mda, nu mă arăt cu plăcere în maiou…
Evelyn: spre lauda ta…
Adam: (râde) serios…mă enervează…
Evelyn: okay, dar de ce? Fiindcă arată urât, sau fiindcă tu crezi, că ceilalţi cred, că arată urât? Hm?
Adam: habar n-am…
Evelyn: ce-i aşa de groaznic la cicatrice? Absolut nimic…(îşi trage mâneca) na, uită-te.
Adam: ce-i asta?
Evelyn: cicatrice…multe cicatrice mici. Nu le-ai observat înainte?
Adam: ba da, dar nu m-am gândit la nimic…
Evelyn: ba te-ai gândit. E normal, doar sunt pe încheietura mâinii mele. Ştii ce-nseamnă asta…
Adam: …ai încercat să te…?
Evelyn: nu, nu chiar. Bine, m-am ciupit un pic, ca să primesc mai multă atenţie, ca adolescentă, dar n-aveam de gând
să-mi tai venele. Dacă aveam de gând o făceam…
Adam: oh.
Evelyn: sunt un om foarte direct.
Adam: da, văd…
Evelyn: aşa şi trebuie, nu? La ce bun să minţi?
Adam: ai dreptate.
Evelyn: tocmai.(pauză foarte scurtă) şi, braţul meu ţi se pare hidos acum? Spune-mi…
Adam: nu…
Evelyn: nu minţi?
Adam: nu, deloc. M-am îndrăgostit de braţul tău.
Evelyn: „dragoste” – un cuvânt mare…
Adam: ştiu. De aia l-am şi folosit. N-o spun doar aşa, crede-mă…
Evelyn: nici eu.
Adam: m-am îndrăgostit de braţul tău, e foarte frumos…(îi ia delicat braţul şi-l sărută la încheietură)
Evelyn: sunt ca inelele la un copac. Reprezintă experienţă…ne fac unici.
Adam: văd.
Evelyn: şi exact despre asta e vorba când te sustragi unei operaţii. Te sustragi unei experienţe…
Adam: ştiu, dar mă…
Evelyn: ce? Nelinişteşte? Normal că te nelinişteşte. De ce nu? N-ai mai trecut niciodată prin asta…dar tocmai asta este
aventura.
Adam: „ceea ce fac este cu vârf şi îndesat mai bun decât tot ceea ce am făcut vreodată”…
Evelyn: cam aşa ceva. De unde-i asta ? dintr-o carte?
Adam: da, Dickens…
Evelyn: hm. Mda, acum, dacă-i mai bine – nu ştiu, dar măcar e altceva. (încă un sărut pe fugă) Şi? te duci să te uiţi?
Adam: ce?…rei să zici, la toaleta bărbaţilor?
Evelyn: hmhm.
Adam: ăăm…okay. Şi dacă mă cheamă? Serios…
Evelyn: da. Şi ce?
Adam: (zâmbeşte) adulmec în aer o catastrofă…ceea ce , dup-aia, n-o să mai pot.
Evelyn: hai…
Adam: (se ridică) okay, de ce nu? Am să pot să-ţi arăt ceva imediat…
Evelyn: ce?
Adam: un amănunt, pe care mi l-am făcut. Pentru tine.
Evelyn: stai un pic. Ce?…arată-mi acum. (el se uită în jur, îşi deschide pantalonii şi o lasă să se uite înauntru)
Adam: uite…un mare tabu religios. (trage de elasticul de la chiloţi) mişto, nu?
Evelyn: „eat”. Stai să mă gândesc…n-ai mai avut bani şi pentru „me”.
Adam: nu, fraiero! Astea sunt iniţialele tale. Nu-ţi place?

Page 27

Evelyn: ba bineînţeles că da…
Adam: (căutând cuvintele potrivite) Îţi spun eu ce este „real”. Ar trebui să-ţi târâi curul prin tribunale, asta e real.
Evelyn: fă-o…mi-am asumat acest risc.
Adam: exact, şi dacă-ţi închipui c-o să-ţi permit să expui toată mizeria asta, înseamnă că ţi-ai pierdut minţile. Timpul
nostru comun. (arată) Astea sunt casetele noastre? …când făceam sex. Clar! Ai înnebunit…
Evelyn: aici sunt o mulţime de chestii. Altele mai sunt încă împachetate…
Adam: mai bine împachetează-le pe toate.
Evelyn: ar trebui să fii mândru…de majotitatea lor…
Adam: lasă-le-n cutii, bine?
Evelyn: şi ce să fac cu jacheta ta? Unde s-o pun?
Adam: …ce?
Evelyn: vechea ta jachetă. Pe care mi-am pulverizat numărul, atunci, la muzeu.(pauză foarte scurtă) am luat-o cu şase
dolari de la armata salvării…
Adam: …pentru ce ai cumpărat-o?
Evelyn: ca s-o am. Pentru orice eventualitate…
Adam: hm, adică mă mai şi şantajezi, nu? Ooh, rahat…(pauză foarte scurtă) pe ce pagină stă asta în „manualul fetelor
rele”?
Evelyn: habar n-am, dar e p-acolo…
Adam: garantat.
Evelyn: am vrut doar să ştii, mai mult nu… (el se uită prin cameră, apoi ridică din umeri şi se-ndepărtează)
Adam: …bine.
Evelyn: ce?
Adam: în regulă, las-o…
Evelyn: ce anume?
Adam: eh, tot un căcat…mai rău tot nu poate fi. Dacă te excită pe tine să le arăţi oamenilor şosetele mele vechi, şi
chiloţii pătaţi, n-ai decât…
Evelyn: nu mă „excită”…
Adam: dacă înseamnă aşa de mult pentru tine, n-ai decât…
Evelyn: …Adam, asta este munca mea. (pauză foarte scurtă) vei primi totul înapoi, de îndată ce-mi voi căpăta diploma.
Adam: mi-e egal…
Evelyn: sigur.
Adam: inelul, poate. Era de la bunica mea.
Evelyn: o să am grijă de el.
Adam: mulţumesc. Bine…
Evelyn: (sinceră) …mai eşti supărat?
Adam: eu? Naaa….doar ne-am şi distrat âmpreună, nu?
Evelyn: da.
Adam: dar, hei, totul e subiectiv.
Evelyn: exact.
Adam: aşa că m-am distrat, m-am îndrăgostit şi toate alea…iar tu te-ai ales cu o diplomă şi câteva rânduri în gaeta
studenţească. Te felicit. Serios…dar fă-mi o plăcere: să nu-ţi închipui că asta ar fi „artă”, okay? E o glumă bolnavă şi de
căcat, dar nu e „artă”.
Evelyn: zău?
Adam: cam aşa ceva. Da.(pauză foarte scurtă) Cum să-ţi spun? Când Picasso s-a căcat, nu şi-a numit căcatul
„sculptură”. El cunoştea diferenţa. Dar, sigur…de aia era el Picasso. Şi dacă mă înşel eu, adică, dacă îmi scapă mie ceva
fundamental, şi a-ţi borî micile tale nevroze de căcat în poalele oamenilor e socotit, într-adevăr, oarecum „artă”, atunci
ar trebui, cel puţin să-ţi fie clar că totul îşi are preţul său…înţelegi? Cineva plăteşte pentru cele două minute ale tale pe
CNN. Cineva plăteşte pentru oameni ca tine. Şi dacă nu-nţelegi asta….probabil că următoarea ta lucrare va fi abajurul
din piele de bebeluş, pe care o ei numi „mobilă”. (pauză foarte scurtă) ascultă, ştiu că toată chestia a fi intitulată „scenă
de artă”, dar n-ar trebui să se epuizeze în atât. Într-o singură scenă. Ar trebui să fie mai mult decât atât. Oricine poate
provoca, sau şoca: Stai la seminar, sau în pasaj, sau mai ştiu eu unde şi te pişi; sau te vopseşti în albastru şi ţopăi în
curu’ gol prin biserică strigând numele tuturor celor cu care ţi-ai tras-o. O fi asta artă, sau ai uitat tu să-ţi iei ritalin-ul?
Trebuie să existe graniţe. Ca să poată exista artă, trebuie să existe pe undeva şi graniţe. Limite, dacă chiar ai ceva de zis.
Sau poate doar vrei să atragi…atenţia. (pauză foarte scurtă) cam asta ar fi.
Evelyn: …uau. Okay…deci tu crezi că eu ar trebui să devin „un om mai bun”, nu?
Adam: pe scurt, da.
Evelyn: mai bun, în sensul de…ca tine?
Adam: nu. Doar mai bun…
Evelyn: mda, atunci trebuie să cădem de acord că nu putem fi de acord, este?
Adam: da, trebuie. (pauză foarte scurtă) nu uita ce zicea Oscar Wilde…
Evelyn: acesta avea mereu o vorbă de duh în buzunar, nu?
Adam: da…”toată arta este total inutilă”. El a spus-o.

Page 28

Evelyn: hm. Credeam c-o să vină ceva de genul „înşelăciunea şi trădarea fac parte din fiinţa artistului”. Nici citatul
acesta nu-i rău…
Adam: corect, da. drace, mi-ar fi plăcut să-l fi zis eu.
Evelyn: ok, nici o problemă…Wilde n-a avut un sfârşit prea frumos.
Adam: yep… singur, sărac şi la pârnaie. Toate lucrurile pe care mi le doresc pentru tine…(zâmbeşte). Dar o chestie tot
trebuie să-mi spui.
Evelyn: da?
Adam: a fost cea care să fi fost adevărat?
Evelyn: cum adică?
Adam: nu mă refer la ce-am făcut, sau la cuvintele frumoase, sau aşa… ci la orice din ce-a fost.
Evelyn: …nu, nu prea.
Adam: la tine, mă refer. Operaţia de nas, sau Lake Forrest, sau numele de fată al mamei tale?
Ceva din tot ce mi-ai spus?
Evelyn: pa mama o chema Anderson…
Adam: aha. Ai 25 de ani?
Evelyn: 22. dar…am făcut doi ani într-unul.
Adam: okay…(pauză foarte scurtă) şi cicatricile sunt şi ele…
Evelyn: am inventat totul.
Adam: aha. Aha. Măcar eşti geamăn?
Evelyn: nu. Peşte. Sorry.
Adam: e-n regulă. Hei, doar e …artă. (tăcere scurtă. Se privesc)
Evelyn: (uitându-se la ceas) uşor, uşor, trebuie să mă duc. Mă întâlnesc cu câţiva oameni de specialitate…
Adam: bine.
Evelyn: …şi cred că coordonatorul mai vrea să aibă „un cuvânt cu mine.” (cu vocea lui ricky – ricardo) „trei’ să reglăm
o chestie”
Adam: de unde-i asta?
Evelyn: I love Lucy.
Adam: aaah, televizorul, cealaltă mare artă…
Evelyn: hm-hm. Te duci şi tu?
Adam: naaa, încă nu…(ridică mâinile) nu-ţi fie frică, nu m-ating de nimic. N-am la mine spray-ul colorat. Nu vreau
decât…
Evelyn: înţeleg. Fă-o liniştit.
Adam: mulumesc…
Evelyn: uşa se-nchide de la sine. Trage-o, doar.
Adam: grozav.
(Evelyn îi mai zâmbeşte o dată, dar nu spune nimic. În fond, ce-ar mai fi de zis? Se duce la uşă, dar se opreşte.)
Evelyn: …doar atunci.
Adam: hm?
Evelyn: la tine în pat, în seara aia, când te-ai aplecat ţi mi-ai şoptit ceva în ureche…Mai ştii?
Adam: bineînţeles. Mai ştiu încă tot ce-am făcut împreună.
Evelyn: iar eu ţi-am şoptit înapoi şi ţi-am spus…
Adam: ştiu.
Evelyn: atunci am spus adevărul. Pe bune.
Adam: da?
Evelyn: da.
Adam: …oh.

Ea mai vrea să zică ceva, dar se opreşte. Pleacă. Adam stă singur în camera goală şi se uită printre exponate. Mai ia
câţiva biscuiţi şi-i mănâncă, în timp ce atinge cu mâna diferite lucruri din viaţa lui cu Evelyn. La urmă se opreşte lângă
video şi televizor. Deodată bagă o casetă şi se aşază pe jos. Găseşte momentul pe care l-a căutat: şoptitul la ureche.
Apasă pe „play” şi urmăreşte momentul. Derulează şi repetă faza iar şi iar. Îşi pune pe el vechea lui haină şi se face
comod pe podea. Se uită la tv. Foarte concentrat, dar ce-şi zic, rămâne neclar, nu se aude. Face tot aşa.

Linişte. Heblu

Similer Documents