Download Sandra Brown-Trandafiri in zori PDF

TitleSandra Brown-Trandafiri in zori
File Size5.7 MB
Total Pages233
Document Text Contents
Page 2

UNU
— ¥ —

Albastru, albastru-cenuşiu, mov, trandafiriu şi aproape purpuriu — dealul Bussey arăta ca una din plăpumile
bunicii Bertha, confecţionate dintr-o mulţime de petice.
Culorile şi mirosul de liliac o făceau să se gîndească la o zi
de vară din Virginia de Vest. Margo trase în piept aerul cald
de mai şi închise ochii.

Aproape că îl vedea pe bunicul ei aranjînd bătrînele tufe
de liliac aflate lîngă veranda din faţă... Cam pînă aici ajunsese
cu închipuirea înainte de a simţi ceva lovind-o în coapsă. în
clipa următoare un bot păros îi atinse mîna, şi fata deschise
repede ochii, clipind în faţa căţelului de vînătoare auriu aflat
la picioarele ei.

— Tu de unde-ai răsărit ?
Blana cîinelui era atît de lucioasă, încît, pur şi simplu,

sclipea. Purta la gît o plăcuţă pe care scria B R U N O şi începu
să se scuture de plăcere cînd Margo îl scarpină după urechi.

Fata se uită în jur. Era Duminica liliacului şi întregul
oraş Boston părea că ieşise în parcul Arnold ca să admire
florile. Oamenii se plimbau, singuri sau în grupuri, dar nici
unul nu se uita după vreun cîine rătăcit.

— Cine ţi-e stăpînul, puiule ? Lasă, o să-1 căutăm
împreună.

Page 116

T R A N D A F I R I I N Z O R I

Margo se simţea zguduită. Preţ de-o clipă ajunsese la
marginea unei prăpăstii. Dacă n-ar fi fost pisicile, ar fi căzut
în gol fără nici o problemă.

— Cred că-i vremea să mă întorc la Carlin, îi spuse lui
Niell. Mîine ne aşteaptă pe amîndoi o zi plină.

El nu încercă s-o oprească. Margo îi zise la revedere
contesei, schimbă cîteva vorbe cu asociatul lu i Troner si
stabili o întîlnire cu proprietarii de la Mountain View. Apoi ,
veni vremea să plece.

în seara aceea Niell o luase mai devreme de la Naomi
unde se schimbase în hainele de petrecere înainte ca el s-o
conducă la Holton House. Pe drumul de înapoiere nu vorbiră
deloc. întrucît Naomi ieşise în oraş, el insistă s-o aştepte
pînă îşi va schimba hainele cu o bluză şi o pereche de blugi
pentru drumul spre Carlin.

— îţi ia cam trei ore pînă ajungi acolo, îi reaminti în
limp ce-o însoţi la maşină. Ar fi trebuit să te iau de acolo în
loc să te întîlnesc în oraş. Eşti sigură că totul va fi bine ?

— Hei, noi cei din Taylor sîntem destul de tari. Odată
am mers din Taylor pînă în Florida în timpul unui viscol.

Margo se simţea stăpînă pe sine şi cînd Niel l se aplecă
s-o sărute de despărţire se mişcă uşor, aşa încît sărutul îi veni
pe obraz.

— Noapte bună, zise ea. Mulţumesc pentru invitaţie.
M-am distrat bine.

— Eu îţi mulţumesc că ai venit.
Cuvintele politicoase sunau ridicol după emoţii le care-i

zguduiseră pe amîndoi. Niell se pomeni că-şi dorea să f i
existat o cale ca ea să rămînă cu el. Totuşi, exact în acelaşi

> 7 »

timp, raţiunea regăsită îi şoptea că aşa era cel mai indicat.
Mai bine s-o lase acum să se îndrepte spre Londra şi spre

provocările unei lumi pe care o ştia şi-i plăcea. Sosise
momentul ca raţiunea să domine toate sentimentele animalice
din sîngele său.

— A i grijă cum conduci, o sfătui.
121

Page 117

L a u r a J o r d a n

— Călătorie plăcută, Niell . Salută Picadilly Circus din
partea mea.

îşi luară la revedere. E timpul să plec, se gîndi Margo,
urcînd în camionetă.

Răsuci cheia în contact. Nimic. O răsuci din nou.
Nimic. Margo îşi dădu seama că nici ea, nici camioneta

nu se vor duce nicăieri. Motorul era mort ca si ziua de ieri.
>

Page 232

T R A N D A F I R I I N Z O R I

Ea vru să vorbească, dar el o opri.
— Acum e rîndul meu, ascultă. A m început să-mi

schimb felul de a gîndi înainte de a-mi da seama. Cînd am
lucrat cu tine la casă, m-am simţit fericit — chiar mulţumit,
îmi plăcea viaţa nezorită, mă bucura gîndul că am timp să
repar podeaua sau să construiesc ceva cu mîinile mele. Şi
cînd am pierdut avionul, după ce s-a otrăvit motanul, mi-am
dat seama că a fi cu tine este cel mai important lucru. Din
pauza asta am venit la Delfiori — ca să fiu cu tine.

Niell se opri.
— Nu spun că s-a întîmplat totul peste noapte. Nu e aşa.

t)e fapt, raţiunea mea s-a împotrivit. Cînd ai refuzat oferta
lu i Luna, am încercat să mă conving că eşti încăpăţ înată ,
perezonabilă şi chiar nerecunoscătoare. A m interpretat
ioialitatea ta faţă de Zach Alloway drept o nouă dovadă a
încăpăţînării tale. A fost nevoie să plec de lîngă tine ca să
înţeleg cît de adînc mi-ai schimbat viaţa, cît m-ai schimbat pe
mine.

Margo simţea cum se ridică în ea bucuria ascultînd muzica
Vocii lui profunde. Fericirea îi dansa în vene şi-n inimă, la fel
ca acidul nepotolit al şampaniei. Dar trebuia să fie sigură.

— Dacă vei regreta această... această schimbare de
t r i e r ă ? Contesa spunea odată că eşti ca un cavaler medieval
^ lumea ţi se oferă s-o cucereşti. Dacă viaţa în provincie te
'. plictisi şi visurile vechi te vor chema înapoi ?

— Nu-ţi pot răspunde, pentru că nu ştiu. Uită-te la tine.
* cum eşti în Carlin, îţi place să lucrezi într-un orăşel. însă
c ne îţi poate spune ce se va întîmpla dacă altă proprietate ca
^ i l l a d'Argento — minus Luna — îţi va ieşi în cale ?

! — Vrei să spui că visurile se schimbă, murmură ea. A i
dreptate, sigur...

— Nu pot prezice viitorul şi nici tu nu poţi. Dar, dacă
dorinţele şi visurile noastre se vor schimba, vom putea călări
pe creasta schimbării... împreună.

— împreună, zise ea în şoaptă.
237 1

Page 233

L a u r a J o r d a n

Buzele l i se întîlniră din nou, cu tandreţe, gustînd din
viitor. Apoi Niell zise :

— Se face tîrziu. Dacă n-ai mîncat încă, am o idee.
Găsim nişte pîine, vin, cîteva mere şi întindem o pătură în
grădina de trandafiri.

Margo constată că-i plăcea ideea... foarte mult.

Similer Documents