Download Poezia Modernist A - Riga Crypto Si Lapona Enigel- Ion Barbu PDF

TitlePoezia Modernist A - Riga Crypto Si Lapona Enigel- Ion Barbu
File Size85.9 KB
Total Pages4
Document Text Contents
Page 2

fixat prin trei epitete: „trist, „mai aburit ca vinul vechi, „mult îndărătnic", iar invocaţia
este repetată de trei ori, ceea ce determină ruperea lui de lumea cotidiană, intrarea în
starea de graţie necesară zicerii acelui „cântec larg".

Partea a doua, nunta povestită, este realizată din mai multe tablouri poetice: portretul şi
împărăţia rigăi Crypto (strofele 5-7), portretul, locurile natale şi oprirea din drum a
laponei Enigel (strofele 8, 9), întâlnirea dintre cei doi (strofa 10), cele trei chemări ale
rigăi şi primele două refuzuri ale laponei (strofele 11-15), răspunsul laponei şi refuzul
categoric cu relevarea relaţiei dintre simbolul solar şi propria condiţie (strofele 16-20),
încheierea întâlnirii (strofele 21, 22), pedepsirea rigăi în finalul baladei (strofele 23-27).
Modurile de expunere sunt, în ordine: descrierea, dialogul şi naraţiunea.

In debutul părţii a doua (expoziţiunea), sunt realizate prin antiteză portretele membrilor
cuplului, deosebirea dintre ei fiind elementul care va genera intriga. Numele Crypto, cel
tăinuit, „inimă ascunsă", sugerează apartenenţa la familia ciupercilor (cripto-game) şi
postura de rege (rigă) al făpturilor inferioare, din regnul vegetal. Numele Enigel are
sonoritate nordică şi susţine originea ei, de la pol şi trimite probabil la semnificaţia din
limba suedeză „înger" (din latinescul „angelus"); lapona îşi conduce turmele de reni spre
sud, stăpână a regnului animal; ea reprezintă ipostaza umană, cea mai evoluată a regnului
(omul -„fiară bătrână"). Riga Crypto, „inimă ascunsă", este craiul bureţilor, căruia
dragostea pentru Enigel, „laponă mică, liniştită", îi este fatală. Singura lor asemănare este
statutul superior în interiorul propriei lumi.

Spaţiul definitoriu al existenţei, pentru Crypto, este umezeala perpetuă: „în pat de râu şi
humă unsă", spaţiu impur al amestecului elementelor primordiale, apa şi pământul. în
timp ce lapona vine „din ţări de gheaţă urgisită", spaţiu rece, ceea ce explică aspiraţia ei
spre soare şi lumină, dar şi mişcarea de transhumantă care ocazionează popasul în ţinutul
rigăi: „în noul an, să-şi ducă renii/ Prin aer ud, tot mai la sud, / Ea poposi pe muşchiul
crud/ La Crypto, mirele poienii. El este bârfit şi ocărăt de supuşi, pentru că e „sterp",
„nărăvaş" şi „nu voia să înflorească", în timp ce ea îşi recunoaşte statutul de fiinţă solară:
„Că dacă-n iarnă sunt făcută/ Şi ursul alb mi-e vărul drept,/ Din umbYa deasă desfăcută,/
Mă-nchin la soarele-nţelepf.

Membrii cuplului nu-şi pot neutraliza diferenţele în planul real; comunicarea se
realizează în plan oniric. Riga este cel care rosteşte descântecul de trei ori. Povestea
propriu-zisă se dovedeşte a fi fantastică, ea desfăşurându-se în visul fetei, ca în
Luceafărul, dar rolurile sunt inversate.

In prima chemare-descântec, cu rezonanţe de incantaţie magică, Crypto îşi îmbie aleasa
cu „dulceaţă şi cu „frag?, elemente ale existenţei sale vegetative, dar care aici capătă
conotaţii erotice. Darul lui este refuzat categoric de Enigel: „Eu mă duc să culeg/ Fragii
fragezi mai la vale". Refuzul laponei îl pune într-o situaţie dilematică, dar opţiunea lui e
fermă şi merge până la sacrificiul de sine, în a doua chemare: „Enigel, Enigel/ Scade
noaptea, ies lumine,/ Dacă pleci să culegi,/ începi, rogu-te, cu mine". Depăşirea situaţiei
dilematice rămâne apanajul laponei, ce refuză nuntirea dorită de Crypto „în somn fraged
şi răcoare", opunându-i argumentele modelului ei existenţial.

Similer Documents