Download Neil Gaiman - Zei Americani PDF

TitleNeil Gaiman - Zei Americani
File Size2.0 MB
Total Pages435
Table of Contents
                            NEIL
GAIMAN
ZEI
AMERICANI
Introducere la cea de-a zecea ediţie aniversară
Notă asupra textului
Atenţionare şi avertisment pentru călători
PARTEA ÎNTÂI
Umbre
	CAPITOLUL UNU
		Undeva în America LOS ANGELES; 11.26 P.M.
	CAPITOLUL DOI
	CAPITOLUL TREI
		Venirea în America ANUL 813
	CAPITOLUL PATRU
		Venirea în America ANUL 1721
	CAPITOLUL CINCI
	CAPITOLUL ŞASE
	CAPITOLUL ŞAPTE
		Undeva în America
	CAPITOLUL OPT
PARTEA A DOUA
Ainsel al meu
	CAPITOLUL NOUĂ
		În acest timp. O conversaţie.
	CAPITOLUL ZECE
	CAPITOLUL UNSPREZECE
		Venirea în America ANUL 1778
	CAPITOLUL DOISPREZECE
		INTERLUDIU
		INTERLUDIU 2
		INTERLUDIU 3
		JACKSONVILLE, FLORIDA; 02.00 A.M.
	CAPITOLUL TREISPREZECE
		Venirea în America ANUL 14 000 î.H.
PARTEA A TREIA
Momentul furtunii
	CAPITOLUL PAISPREZECE
	CAPITOLUL CINCISPREZECE
	CAPITOLUL ŞAISPREZECE
	CAPITOLUL ŞAPTESPREZECE
	CAPITOLUL OPTSPREZECE
PARTEA A PATRA
Epilog. Ceva ce morţii păstrează
	CAPITOLUL NOUĂSPREZECE
	CAPITOLUL DOUĂZECI
Post-scriptum
Mulţumiri
Apendice
                        
Document Text Contents
Page 2

����

������

���

��� �
���

TEXT REVIZUIT DE AUTOR. CU O INTRODUCERE LA EDIŢIA
ANIVERSARA

Traducere din limba engleză şi note de Liviu Radu
Paladin

Page 217

la Insula Comorilor. Dar, dacă ar fi întrebat-o cineva de ce voia să facă asta, n-ar
fi ştiut să spună de ce.

— Cine era tipul cu care te-ai întâlnit? întrebă Shadow, în timp ce se întorceau
la aeroportul din Las Vegas.

În aeroport erau automate pentru jocuri. Chiar şi la ora aceea a dimineţii,
oamenii stăteau în faţa lor, îndopându-le cu monede. Shadow se întrebă dacă
indivizii aceia părăsiseră vreodată aeroportul. Poate coborâseră din avion,
merseseră până în clădirea aeroportului şi se opriseră acolo, prinşi în capcană de
imaginile care se roteau şi de luminile scăpărătoare, urmau să vâre în maşinării
toţi banii pe care-i aveau, apoi, după ce nu le va mai fi rămas nimic, urmau să se
răsucească pe călcâie, să urce în avion şi să se întoarcă acasă.

Apoi îşi dădu seama că se gândise la altceva tocmai în clipa în care
Wednesday îi povestea cine era individul în costum de culoare închisă pe care-l
urmăriseră cu taxiul, şi că pierduse acele explicaţii.

— Deci o să se implice, zise Wednesday. O să mă coste o sticlă de soma.
— Ce este soma?
— O băutură.
Se urcară în avionul închiriat, în care erau doar ei şi trei oameni de afaceri

prosperi şi cheltuitori, care trebuiau să fie înapoi la Chicago a doua zi dimineaţă.
Wednesday se făcu comod şi comandă un Jack Daniel’s.
— Felul meu de oameni îi văd pe cei de felul tău…
Ezită un moment, apoi continuă:
— … E ca şi cu albinele şi mierea. Fiecare albină face doar o picătură micuţă

de miere. E nevoie de mii, chiar de milioane de insecte, care să lucreze
împreună, pentru a produce borcanul cu miere pe care-l pui pe masă la micul
dejun. Hai să ne imaginăm că nu poţi să mănânci decât miere… Cam aşa e cu
cei de felul meu… ne hrănim cu credinţă, cu rugăciuni, cu dragoste.

— Iar soma este…
— Ca să folosesc analogia în continuare, soma este vin din miere. Ca şi

miedul, zise Wednesday, şi chicoti. E o băutură. Rugăciuni şi credinţă
concentrate, distilate într-un alcool puternic.

Se aflau undeva, deasupra statului Nebraska, mâncând un mic dejun
neimpresionant, când Shadow zise:

— Soţia mea.
— Cea moartă?
— Laura. Nu vrea să fie moartă. Mi-a spus asta. După ce m-a scăpat de tipii

din tren.
— Aşa face o nevastă bună. Te eliberează din situaţii neplăcute şi-i omoară pe

cei care ar putea să-ţi facă rău. Ar trebui să preţuieşti o asemenea comoară,
nepoate Ainsel.

— Vrea să fie vie cu adevărat. Putem să facem aşa ceva? E posibil?
Wednesday nu spuse nimic timp îndelungat, iar Shadow se întrebă dacă

auzise întrebarea şi nu adormise cu ochii deschişi. Apoi Wednesday zise, privind

Page 218

în gol în timp ce vorbea:
— Ştiu o vrajă care poate să vindece durerea şi boala şi să înlăture jalea din

sufletul celor mâhniţi. Ştiu o vrajă care vindecă rănile printr-o simplă atingere. Ştiu
o vrajă care aruncă arma din mâna duşmanului. Mai ştiu o altă vrajă, care mă
eliberează de legături şi de cătuşe. O a cincea vrajă: pot să prind o săgeată din
zbor şi să nu păţesc nimic.

Vorbea calm şi convingător. Dispăruseră tonul zeflemitor şi rânjetul său.
Wednesday vorbea ca şi cum ar fi recitat cuvintele unui ritual religios sau ca şi
cum şi-ar fi amintit ceva trist şi dureros.

— A şasea: vrăjile aruncate împotriva mea vor face rău doar celor ce le-au
trimis. Cunosc şi o a şaptea vrajă: pot să sting un foc doar uitându-mă la el. A
opta: dacă un om mă urăşte, pot să-i câştig prietenia. A noua: pot să cânt vântului
şi să-l fac să se culce, pot să potolesc o furtună suficient timp pentru ca o corabie
să ajungă la ţărm. Acestea au fost primele nouă vrăji pe care le-am învăţat. Nouă
nopţi am atârnat de copacul desfrunzit, cu pieptul găurit de vârful lăncii. M-a bătut
vântul rece şi vântul fierbinte, n-am mâncat, n-am băut, m-am sacrificat mie
însumi, iar lumile s-au deschis în faţa mea. Drept a zecea vrajă, am învăţat să
risipesc vrăjitoarele, să le arunc răsucindu-se prin cer, încât să nu-şi mai
găsească niciodată drumul până la propria lor uşă. A unsprezecea: dacă o s-o
cânt în toiul unei bătălii, războinicii vor trece prin tumultul acesteia neatinşi şi
nerăniţi, şi se vor întoarce cu bine la cei dragi şi la casele lor. Cunosc o a
douăsprezecea vrajă: dacă văd un om spânzurat, pot să-l dau jos din
spânzurătoare, ca să ne spună tot ce ştie. A treisprezecea: dacă torn apă pe
creştetul unui copil, copilul acela nu va cădea în luptă. A paisprezecea: ştiu
numele tuturor zeilor. Al fiecăruia dintre ei. A cincisprezecea: am un vis plin de
putere, slavă şi înţelepciune, şi pot să-i fac pe oameni să creadă în visul meu.

Vocea sa era atât de înceată, încât Shadow abia o auzea prin zgomotul
provocat de motorul avionului.

— A şaisprezecea vrajă: dacă vreau dragoste, pot să schimb mintea şi inima
oricărei femei. A şaptesprezecea: o femeie pe care o doresc eu nu va dori
niciodată pe altcineva. Şi mai ştiu şi o a optsprezecea vrajă, iar această vrajă e
cea mai mare dintre toate, însă această vrajă n-o s-o spun niciunui om, pentru că
un secret pe care-l ştii doar tu e cel mai puternic secret ce poate exista.

Apoi oftă şi încetă să vorbească.
Shadow simţea cum i se face pielea de găină. Avea impresia că văzuse cum

se deschide o uşă către un alt tărâm, o lume în care oameni spânzuraţi atârnau la
fiecare răspântie, în bătaia vântului, şi în care vrăjitoarele ţipau în fiecare noapte
pe deasupra capetelor. Însă zise doar:

— Laura.
Wednesday întoarse capul şi-l privi pe Shadow drept în ochi.
— Nu pot s-o fac să trăiască din nou, spuse el. Nici măcar nu ştiu de ce nu-i

moartă, aşa cum ar fi trebuit să fie.
— Cred că ştiu eu. E vina mea.

Page 434

acolo.
— Te-ai gândit ce înseamnă să fii zeu? întrebă bărbatul.
Purta barbă şi o şapcă de baseball.
— Înseamnă să renunţi la existenţa ta muritoare pentru a deveni o memă –

ceva care trăieşte pentru totdeauna în mintea oamenilor, precum un cântec de
grădiniţă. Înseamnă că fiecare te creează din nou în mintea sa. Abia mai ai
propria identitate. În schimb, reprezinţi o mie de aspecte a ceea ce vor oamenii să
fii. Şi fiecare vrea altceva de la tine. Nimic nu este fix, nimic nu este stabil.

Shadow se aşeză pe un fotoliu de piele confortabil, lângă fereastră. Bărbatul
se aşeză pe canapeaua enormă.

— Ai un loc minunat aici, spuse Shadow.
— Mulţumesc. Acum fii sincer, cum ţi se pare vinul?
Shadow ezită.
— Mă tem că e puţin cam acru.
— Scuze. Asta e problema cu vinul. Pot să fac uşor un vin acceptabil , dar un

vin bun, nu mai vorbesc de un vin excelent… ei bine, asta depinde de vreme, de
aciditatea solului, de ploaie, chiar şi de orientarea pantei pe care se află via. Mai e
nevoie şi de un an bun…

— Ba nu, e într-adevăr plăcut, zise Shadow, şi înghiţi restul de vin dintr-odată.
Îl putea simţi cum arde în stomacul lui gol, la fel ca pe baloanele ameţitoare

care îi urcau încet în cap.
— … Şi toată această discuţie despre zei vechi şi zei noi… spuse prietenul

său. Dacă îmi ceri, îi primesc pe zeii noi. Adu-i aici. Zeul armelor. Zeul bombelor.
Toţi zeii ignoranţei şi intoleranţei, ai răzbunării şi acuzării. Toate lucrurile cu care
mă încarcă. Toată greutatea de pe umerii mei…

Oftă.
— Dar ai atât de mult succes… zise Shadow. Uită-te numai la locul ăsta…
Cu un gest larg, arătă tablourile de pe pereţi, parchetul de pe podea, fântâna

din curte.
Prietenul său încuviinţă din cap.
— Are însă un cost… spuse el. Aşa cum am spus. Trebuie să însemni totul

pentru fiecare. Foarte curând, devii atât de subţire încât abia mai exişti. Nu e
deloc bine.

Întinse o mână bătătorită, cu răni vechi de daltă pe degete, şi-i strânse mâna
lui Shadow.

— Ştiu, ştiu… Ar trebui să mă gândesc la lucrurile bune. Iar unul dintre
acestea este faptul că te-am întâlnit pe tine şi am putut să discutăm astfel. E
minunat că ai putut veni, zise el. E într-adevăr minunat. De acum nu mai eşti un
străin.

— Nu. De acum voi fi doar un prieten pe care nu l-ai întâlnit încă, spuse
Shadow.

— Te ţii de glume, zise bărbatul.
— Ratatosk, ratatosk, chiţăi veveriţa în urechea lui Shadow.

Page 435

Mai putea simţi încă vinul amar, în gura sa şi în adâncul gâtlejului, şi aproape
că se întunecase.

Similer Documents