Download masaj-cursuri PDF

Titlemasaj-cursuri
File Size677.3 KB
Total Pages42
Table of Contents
                            maseurului, spaŢiile de masaj, reguli
2. TEHNICA MASAJULUI, PROCEDEE DE MASAJ
	2.3. ALTE MANEVRE DE MASAJ
	5. METODA MASAJULUI PARŢIAL
	1.2. NoŢiuni generale
2. TEHNICA MASAJULUI. PROCEDEE DE MASAJ
	2.1. Procedeele principale de masaj
Fricţiunea
	Tapotamentul (baterea): este cea mai stimulentă manevră de masaj aplicată ţesuturilor moi ale corpului. Acest procedeu derivă din formele masajului empiric practicate din cele mai vechi timpuri, care se executau cu mănunchiuri de crenguţe, sub formă de biciuiri asociate cu băile de aburi. Ele se pot aplica mecanic sau manual. Cu toate că există posibilitatea aplicării cu ajutorul unor dispozitive, aplicaţiile manuale sunt de preferat în toate tipurile de manevre, deoarece mâinile maseurului se pot adapta nevoilor şi particularităţilor fiecărei persoane, pot doza mai bine intensitatea şi frecvenţa, în funcţie de scopul urmărit.
	Bătătoritul - este manevra care se aplică pe suprafeţe cu masă musculară bine dezvoltată (coapse, regiunea fesieră). Acceasta se execută cu pumnul semi-închis sau închis, cu marginea cubitală a acestuia, reglând astfel intensitatea loviturilor aplicate. Manevrele executate cu marginea cubitală a pumnului semi-închis sunt mai puţin dure, spaţiul ramas liber asigurând elasticitatea zonei.
		Efectele tapotamentului
			Efectele vibraţiilor - sunt induse pe două căi:
			mecanică;
			reflexă.
				2.2. ProcedeeLE secundare de masaj
Masajul reflex. Acţiunea manevrelor de masaj cuprinse în această categorie, se bazează pe influenţa reflexă, de la distanţă a acestora, prin aplicarea pe zone de proiecţie dureroase, tegumentare sau periostale. Aplicaţiile privesc atât terapia afecţiunilor aparatului locomotor cât şi celor viscerale. În această grupă sunt incluse:
3. CONTRAINDICAŢIILE MASAJULUI
4. REGULI METODICE PENTRU PRACTICAREA MASAJULUI
	MASAJUL GENERAL
	Masajul general al ţesuturilor de la suprafaţa corpului se efectuează prelucrând pe rând toate segmentele anatomice.
	Din practică şi dintr-o îndelungată experienţă s-a ajuns la concluzia că succesiunea regiunilor şi segmentelor în cazul masajului general este determinată de cele două poziţii fundamentale folosite în toate împrejurările: decubit ventral şi decubit dorsal. Cea mai practică metodă respectă următoarea ordine de efectuare a masajului segmentelor în cadrul masajului general:
	 din decubit ventral se efectuează masajul spatelui, al regiunii fesiere, al piciorului pe faţa plantară, al gambei şi coapsei pe partea dorsală;
7. AUTOMASAJUL
Automasajul este masajul aplicat propriei persoane. În comparaţie cu masajul executat de un specialist sau o persoană iniţiată în tehnica de aplicare a acestuia, automasajul prezintă anumite inconveniente:
 nu asigură o relaxare perfectă a ţesuturilor;
 nu permite o bună circulaţie sanguină;
 unele poziţii sunt incomode;
 unele regiuni sunt greu abordabile (spatele);
 cere efort fizic din partea celui în cauză.
Cu toate aceste neajunsuri automasajul s-a dovedit a fi o metodă de lucru eficientă cu condiţia respectării unor cerinţe. În primul rând este necesară cunoaşterea procedeelor de masaj şi influenţele lor asupra organismului, adaptate la particularităţile şi necesităţile propriului corp. Fără a cunoaşte tehnica manevrelor şi fără a înţelege mecanismul acţiunilor nu se poate practica automasajul. Pentru o execuţie corectă şi fără eforturi inutile trebuie cunoscute poziţiile cele mai comode pentru abordarea diferitelor zone ale corpului. Aceste poziţii trebuie să asigure stablitatea corpului şi relaxarea musculară, să facă accesibile aplicării manevrelor regiunile şi segmentele corpului pe care vrem să le masăm şi să permită executarea a cât mai multe manevre. De asemenea, trebuie să evite oboseala şi stânjenirea marilor funcţii, în special respiraţia. Sunt recomandate poziţiile cu bază mare de sprijin, derivate din poziţiile de bază (decubit, pe genunchi, şezând, stând).
Aplicarea manevrelor începe cu membrele inferioare, din poziţia şezând (picior, gambă, coapsă), se continuă cu regiunea spatelui din aşezat sau stând, regiunea peretelui abdominal şi a toracelui din decubit dorsal cu trunchiul sprijinit pe plan înclinat, apoi membrele superioare şi la final cu zona cervicală. Gradarea şi combinarea procedeelor de automasaj trebuie să respecte metodica de lucru a masajului, începând manevrele cu manevre pregătitoare de netezire uşoară, se creşte progresiv intensitatea prin manevre de fricţiune, frământat, tapotament, vibraţii, după care scade treptat şi se încheie prin manevre liniştitoare de cernut, rulat, scuturări şi neteziri. Se urmăreşte aceeaşi curbă a intensităţii prezentată la metodica masajului şi se respectă la automasajul fiecărei regiuni în parte.
Automasajul se execută cu calm, fără grabă şi cu supleţe în mişcare. Persoanele în vârstă trebuie să evite lucrul din poziţii cu capul în jos. Durata şedinţei de automasaj variază după preferinţe şi necesităţi.
Pentru obţinerea efectelor stimulente, manevrele se execută cu vigoare, rapid şi durează între 5-15 minute în automasajul parţial, iar cel extins între 20-30 minute.
Pentru obţinerea manevrelor liniştitoare se execută manevre în ritm lent, uşoare şi lungi, pe o durată de 5-20 minute în automasajul parţial şi de 40 de minute în automasajul extins. Se recomandă ca după automasajul fiecărei regiuni sau segment să se execute o serie de mişcări active simple pentru mobilizarea articulaţiilor, să se execute câteva mişcări de respiraţie şi de relaxare pentru a combate tendinţa de blocare a toracelui şi de încordare exagerată a unor grupe musculare implicate în aplicarea masajului. Automasajul trebuie executat în condiţii de igienă, atât în ce priveşte spaţiul în care se efectuează, cât şi igiena corpului. Acesta se execută de obicei dimineaţa sau seara în legătură cu baia, duşul sau spălatul. }edinţele de automasaj aplicate în cursul zilei se recomandă a fi efectuate la 2-3 ore după masă sau cu jumătate de oră înainte de mesele principale pentru a nu tulbura funcţiile digestive şi schimburile nutritive. Pentru executarea automasajului, ca şi pentru executarea masajului, se folosesc de obicei substanţe care, aplicate pe piele, o fac mai netedă şi mai alunecoasă.
Contraindicaţiile automasajului sunt în general aceleaşi prezentate la capitolul masaj.
Indicaţiile automasajului se referă la scopul în care este recomandat, respectând cele trei mari direcţii: igienic, sportiv şi terapeutic.
Automasajul igienic asigură obţinerea şi păstrarea unei bune condiţii fizice prin prevenirea efectelor nefavorabile ale surmenajului şi activarea marilor funcţii ale organismului. Se recomandă în special persoanelor cu regim de mişcare redus, sedentarilor, precum şi persoanelor în vârstă. Automasajul executat în scop igienic se asociază de obicei cu procedeele simple de călire a organismului ca: băi de soare, aer şi apă.
Automasajul sportiv este legat de practicarea exerciţiilor fizice şi sportului. Se practică cu scopul de a pregăti organismul pentru efortul care urmează, înainte de concurs pentru a mări efectele încălzirii şi pregătirii psihice, în timpul concursurilor (în pauze) pentru a menţine încălzirea şi starea psihică optimă, cât şi după concurs, în scopul grăbirii refacerii potenţialului energetic al organismului. Se poate practica şi peste costumul de sport.
Automasajul este şi un mijloc de odihnă activă care reface organismul mai bine şi mai repede decât odihna pasivă. La sportivi automasajul poate fi aplicat după încetarea efortului sau poate fi amânat pe mai târziu (după câteva ore) dacă sportivul este prea obosit. În aceste condiţii efectul va fi mai bun decât dacă automasajul ar fi aplicat în faza acută a oboselii.
Automasajul terapeutic se înscrie în cadrul terapiei complexe de care beneficiază o afecţiune. Selectarea şi adaptarea procedeelor folosite este dictată de afecţiune, automasajul putând fi general, regional sau local. Cu toate efectele sale favorabile de întreţinere a stării generale a organismului, valoarea automasajului nu trebuie exagerată pentru a nu se crea impresia că el ar putea înlocui efectele exerciţiilor fizice. Cele mai bune efecte ale automasajului se obţin prin asocierea lui cu gimnastica şi unele sporturi ca înotul, atletismul, jocurile.
                        

Similer Documents