Download Karl Marx PDF

TitleKarl Marx
File Size4.9 MB
Total Pages290
Document Text Contents
Page 1

GHEORGHE POPESCU












KARL MARX
ECONOMISTUL










EDITURA RISOPRINT
CLUJ–NAPOCA, 2008

Page 145

Karl Marx – Economistul

145

nu au apărut încă – nici un producător nu va mai obţine
plusvaloare suplimentară184.

În agricultur , şi în alte domenii (minerit, pescuit
etc.), plusvaloarea suplimentară poate apărea:

a. Fie în urma unor descoperiri care măresc
diferenţiat productivitatea muncii, ca în industrie. În
asemenea cazuri, mai devreme sau mai târziu, profitul
suplimentar se transformă în profit mijlociu.

b. Fie – la acelaşi nivel al productivităţii – ca
urmare a deţinerii unor condiţii specifice de producţie.
Caracterul limitat al terenurilor de o anumită fertilitate
sau/şi cu o anumită poziţie şi existenţa monopolului
proprietăţii private împiedică egalizarea ratei profitului şi
formarea profitului mijlociu. În aceste cazuri, terenurile mai
fertile sau mai bine situate, comparativ cu cele mai slabe
(care reprezintă condiţiile sociale şi impun preţurile de
producţie) obţin – la acelaşi capital – o producţie mai mare,
o productivitate superioară, şi – deci – costuri individuale
mai mici. Prin vânzarea produselor la preţurile mijlocii, vor
obţine o plusvaloare suplimentară, un profit suplimentar.
Acesta este baza form rii rentei diferen iale (I sau i II)
ca diferen între pre urile de produc ie sociale (mai
mari) i cele individuale (mai mici). Rentă diferenţială
obţin doar proprietarii terenurilor cu condiţii mai bune,
comparativ cu cele mai slabe atrase în producţie.

c. Fie, ca urmare a unei compoziţii organice
inferioare, acelaşi capital constant absoarbe mai mult capital
variabil, mai multă muncă vie, şi (la aceeaşi rată a
plusvalorii ca în industrie) produce mai multă plusvaloare.


184 „Această plusvaloare suplimentară dispare îndată ce se generalizează
noul mod de a produce şi, în consecinţă, dispare diferenţa dintre valoarea
individuală a mărfurilor produse mai ieftin şi valoarea lor socială” (Marx,
Engels, Opere, vol. 23, Editura Politică, Bucureşti, 1966, p. 329).

Page 146

Gheorghe Popescu

146

Diferenţa dintre plusvaloarea din agricultură (mai mare) şi
cea din industrie (mai mică) – obţinută de acelaşi capital –
este plusvaloare suplimentară, care se transformă în profit
suplimentar. Din motivele arătate mai sus, nici acest profit
nu participă la procesul de egalizare a ratei profitului şi
formarea profitului mijlociu. El este baza economic a
form rii rentei absolute, însu it de proprietarii
terenurilor celor mai slabe atrase în produc ie. Renta
absolută, încasată de proprietarii celor mai slabe terenuri
atrase în producţie, se obţine prin vânzarea produselor
agricole la preţuri de piaţă superioare preţurilor lor de
producţie. Astfel, renta absolut este diferenţa dintre preţul
de piaţă (mai mare) şi preţul de producţie (mai mic) al
produselor obţinute pe cele mai slabe terenuri.

d. Fie prin deţinerea în proprietate exclusivă a unor
condiţii ireproductibile de producţie. Dacă cererea pentru
produsele create în asemenea condiţii este mai mare decât
oferta (ca şi la renta absolută), preţurile lor de piaţă urcă
peste cele de producţie – dar mărfurile se vând la valoarea
lor socială – obţinându–se, astfel, plusvaloarea suplimentară
şi profitul suplimentar. Acest profit este baza form rii
rentei de monopol. Renta de monopol apare, astfel, ca
diferenţă între preţul de piaţă (mai mare) şi preţul de
producţie individual (mai mic) al produselor obţinute în
condiţii unice.

În concluzie, plusvaloarea suplimentar este
rezultatul monopolului asupra unor condi ii privilegiate
ale produc iei, fie ele descoperiri în domeniul ştiinţei şi
tehnicii, terenuri mai fertile sau mai bine situate, o
compoziţie organică a capitalului inferioară celei medii,
zăcăminte mai bogate sau mai uşor de exploatat, resurse de
apă mai abundente ori mai pure, condiţii unice de producţie
şi o cerere mai mare decât oferta etc.

Page 289

Karl Marx – Economistul

289

8. Blaug, Mark, Economic Theory in Retrospect, ediţia a
IV–a, Editura Bookprint, London, 1984, vezi şi Teoria
economic în retrospectiv , Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1992.

9. Samuelson, Alain, Les grands courants de la pensée
économique, ediţia a IV–a, Editura Presses
Universitaires de Grenoble, Grenoble, France, 1992.

10. Marx, Engels, Opere, vol. 25, partea I, Editura Politică,
Bucureşti, 1969.

11. Marx, Engels, Opere, vol. 23, Editura Politică,
Bucureşti, 1966.

12. Marx, Engels, Opere, vol. 24, Editura Politică,
Bucureşti, 1967.

13. Marx, Engels, Opere, vol. 25, partea a II–a, Editura
Politică, Bucureşti, 1973.

14. Marx, Engels, Opere, vol. 25, partea I, Editura Politică,
Bucureşti, 1969.

15. Marx, Engels, Opere, vol. 25, partea a II–a, Editura
Politică, Bucureşti, 1973.

16. Mayer, G., Neue Beitrge zur Biographie von Karl Marx,
în „Grunberg’s Archiv”, vol. 10, 1853, p. 56–63.

17. Müller, M., Familie Marx in Briefen, Berlin, 1966.
18. Popescu, Gheorghe, Gândirea economic universal

contemporan , 173 p., Universitatea “Babeş–Bolyai”,
Cluj–Napoca, 1992.

19. Popescu, Gheorghe, Fundamentele gândirii economice,
300 p., Editura Anotimp, Oradea, 1993.

20. Popescu, Gheorghe, Dezvoltarea economic în profil
teritorial a României 1900–1985, 200 p., Editura
Sincron, Cluj–Napoca, 1994.

21. Popescu, Gheorghe, Neoclasicismul economic
(Marginalismul), 252 p., Editura Mesagerul, Cluj–
Napoca, 1996.

Page 290

Gheorghe Popescu

290

22. Popescu, Gheorghe, Liberalismul economic
(Clasicismul), 400 p., Editura Mesagerul, Cluj–Napoca,
1997.

23. Popescu, Gheorghe, De la Economia clasică spre
Economia socială, 432 p., Editura Risoprint, Cluj–
Napoca, 1998.

24. Popescu, Gheorghe, Keynesism şi Neoliberalism în
economia secolului al XX–lea, 372 pagini, Editura
Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1999.

25. Popescu, Gheorghe, Evoluţia gândirii economice,
edi ia I, 1.135 pagini, Editura George Bari iu, Cluj–
Napoca, 2000.

26. Popescu, Gheorghe, Modele de comerţ internaţional,
210 pagini, Editura Corvin, Deva 2001.

27. Popescu, Gheorghe, Istoria gândirii economice. Note
de curs, 336 p., Editura Pro Transilvania, Bucure ti
2001.

28. Popescu, Gheorghe, Istoria gândirii economice, vol. I,
294 pagini, vol. II, 371 p., Universitatea “Babe –
Bolyai”, Cluj–Napoca, 2001.

29. Popescu, Gheorghe, Evoluţia gândirii economice,
edi ia a II–a, 1.336 p., Editura George Bari iu, Cluj–
Napoca, 2002.

30. Popescu, Gheorghe, Evoluţia gândirii economice,
edi ia a III–a, 928 p., Editura Academiei Române i
Editura Cartimpex Cluj–Napoca 2004.

31. Popescu, Gheorghe, Modèles de commerce
international, 224 p., Editura Cartimpex, Cluj–Napoca,
2006.

32. Popescu, Gheorghe, David Ricardo – economistul
genial, 197 p., Editura Risoprint, Cluj–Napoca, 2007

33. Schumpeter, Joseph, Alois, History of Economic
Analysis, Editura Routledge, London, 1994.

Similer Documents