Download Istoria pe placul tuturor PDF

TitleIstoria pe placul tuturor
File Size5.4 MB
Total Pages529
Document Text Contents
Page 2

EUGEN ȘENDREA

Istoria
pe placul
tuturor

Editura VICOVIA
2011

Ediția a II–a, revizuită

Page 264

263

şerdăreasa şi cu Caravia, s–au scârbit rău când au a�at acea
veste. Au chemat preotul şi au făcut sfeştanie în casă; dar Ca-
ravia a început să �e foarte îngrijit, înţelegând că lumea are să
vorbească de asemenea întâmplare şi a pus pe oamenii lui de
încredere, şi care fuseseră părtaşi la fapta de groază comisă,
să cerceteze prin sat, mai ales pe la crâşmă, ca să a�e ce zic
oamenii de acel mort străin.

Iar sâmbăta înainte de Sân–Petru, a venit în sat Bujor cu
alţi şase tovarăşi şi a tras drept la crâşma boierească, îndată ce
a ajuns acolo, pe de o parte a început să strângă pe toţi oamenii,
localnici sau străini, care treceau pe dinaintea crâşmei, �e
călări, �e pe jos, �e cu carul cu boi, iar pe de alta au trimes
scrisoare lui Caravia la curte, spunându–i să vie numaidecât la
crâşmă. Caravia a răspuns că va veni mai târziu, �indcă acuma
are treabă de la care nu poate lipsi. Dar deşi în mai multe rân-
duri în cursul acelei zile i–a scris Bujor să vie, n–a mai venit.

Crâşma era acuma ticsită de oamenii ce–i adunaseră to-
varăşii lui Bujor: erau pline amândouă odăile, prispa, până şi
pivniţa. De la curte se trimisese lui Bujor, pentru mâncarea
lui şi a tovarăşilor, trei pâini albe boiereşti şi o ştiucă mare de
câteva oca.

Iată cum i–au istorisit faptele urmate nişte bătrâni care au
vorbit cu oamenii care fuseseră de faţă:

„După ce au trecut soarele de miazăzi, am început noi
toţi, câţi eram la acea popreală, într–un glas a striga şi a face
rugăminte acelor oameni înarmaţi ca să ne dea drumul, să nu
pierim de foame atât noi, cât şi vitele noastre. Ei ne–au dat
răspuns să mai îngăduim puţintel, că dacă ni–i a mânca, nici ei
n–au mâncat până la vremea aceea, şi au poruncit unuia dintr’
înşii ca să li se aducă din mâncarea ce li se trimisese lor de
la curte. Şi li–au adus două pâini, pe care pâini, puindu–le pe
masă, au tras unul sabia şi au început a hăcui câte o bucăţică
şi împărţi la norod, la câţi au ajuns, făcându–li cuvânt şi pof-
tindu–i ca să mai îngăduie puţin, că este să vie şi �ul dumisale

Page 265

Eugen Șendrea

264

şerdăresei să se întâlnească cu dânşii şi lor li vor da drumul.
Mai zăbovind cam un ceas mai bine, fiul şerdăresei tot n–au
mai venit; şi văzând că nu mai vine, s–au ridicat toţi acei şap-
te oameni înarmaţi în picioare şi au început a striga şi a face
întrebare: care este loniţă Cojocariul şi Vasile Vizitiul, să iasă
afară dintre ceilalţi. Şi ieşind i–au strigat unul dintre acei şapte
ce era mai bătrân ca să–l ia de piept pe ţigan şi i–au dat cinci
bice. Şi au început a striga că acei ţigani au fost împreună, cu
fiul şerdăresei, de au omorât pe fratele lor Gheorghe şi cum
l–au cărat şi unde l–au mistuit şi la ce loc şi la acel ţigan au
găsit şi un chimir lat de piele care chimir fusese a lui Gheorghe,
a mortului”.

„Apoi acel ţigan a dat lămuririle ce se găsesc mai sus
asupra uciderii, adăugând că asupra lui Gheorghe s–au găsit
două chimire, unul cu bani de argint şi celălalt cu galbeni, care
bani i–au luat Caravia”.

„Apoi au început a face strigare dintr’ acei şapte şi plân-
geau şi ziceau: «Auziţi, norod, cum au ucis pe fratele nostru.»
Şi iarăşi au început a striga: «Care este Ioan Şchiopu, ţigan, să
iasă afară dintre ceilalţi.» Ieşind acel ţigan, au cunoscut asupra
lui parte din hainele lui Gheorghe şi însuşi ţiganul n’au tăgăduit
şi au adăugit că era de faţă când, după omor, stăpânul lui au pus
banii ce i–au scos din chimirurile ucisului, în sipet”.

„Şi îndată au început cu toţii, toţi şapte, a strigă cătră tot
norodul ce era acolo: «Auziţi, norod, cum au fost uciderea fra-
telui nostru şi să fiţi martori când vom cere la vreo judecată,
şi să ştiţi, norod, că Caravia şi cu maică–sa din mâna noastră
nu vor scăpa. Că noi pe dânşii i–am ţinut de drept tovarăşi şi
ceea ce am agonisit cu dânsul am împărţit, şi nu i–au fost în-
destui banii ce au luat de la noi şi de la fratele nostru, dar l–au
şi omorât. Şi dacă l–au omorât, de ce nu au pus să’ l îngroape?
Ce l–au lăsat de l–au mâncat câinii?»

Iar pe Iacob Văcariul, scoţându–l afară dintre norod, l–au
întrebat, nu i–au fost păcat să spintece pe om şi să–l lese să–l

Page 528

Misterele steagului lui Ştefan de la Athos 451
Curtea Domnească din Bacău şi tainiţele ei 455
Secretele Bisericii „Precista” 460
Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, otrăvit? 466
Ştefan cel Mare şi o hartă cu 16 semne 470
Lupta de Ia trecătoarea Oituzului 472
„Dumbrava Roşie” de la Bacău 475
Enigma de la Lunca Mare 481
Sabia lui Ştefan de la Scorţeni 485
Purice şi „Movila” din Traian 489
Tabăra din Valea Berheciului 493
O luptă cu tătarii la Băimac? 497
Pustiana, între legendă şi adevăr 501
„Muma lui Ştefan cel Mare” – între legendă şi adevăr 503
Plopul lui Ştefan de la Plopu 505
O solie la Veneţia 507
Cronicari străini despre Ştefan cel Mare 510
Istoria celor patru comemorări 512
Apus de soare 516

Bibliogra�e selectivă 520

Similer Documents