Download Anne Golon-Angelica,Supliciul de La Notre-Dame PDF

TitleAnne Golon-Angelica,Supliciul de La Notre-Dame
File Size11.7 MB
Total Pages307
Document Text Contents
Page 2

1661. într-un Paris al contrastelor, al bogăţiei opu­
lente şi al sărăciei crunte, al intrigilor de curte şi al
iubirilor trecătoare, o femeie luptă să-şi salveze dra­
gostea vieţii.
Angelica are un singur gând, acela de a obţine
o audienţă la rege pentru a pleda cauza lui Joffrey
de Peyrac, soţul ei, închis pe motiv că încheiase un târg
cu diavolul. Căci în inima marelui oraş, în Ile de la
Cite, magistraţi înveşmântaţi în blănuri de hermină şi
avocaţi în robe negre au de-acum puterea de a decide
asupra vieţii şi a morţii. Pe altarul obscurantismului,
Joffrey de Peyrac, care pretinde că deţine ştiinţa
extragerii aurului din piatră, riscă să fie sacrificat
într-un proces nedrept, la care Angelica asistă
neputincioasă. Vor avea succes strădaniile ei ? Sau va
cădea şi ea pradă asasinilor care o pândesc pe cori­
doarele Luvrului?

La o jumătate de veac de la debutul seriei ce a mar­
cat generaţii de-a rândul, Anne Golon ne propune
o nouă versiune a celebrei sale saga, care nu şi-a pier­
dut nimic din puterea de seducţie asupra cititorilor
de pretutindeni.

Anne Golon a început să scrie seria Angelica în anul
1956. Romanele s-au bucurat de un succes imens la
nivel mondial, fiind publicate în 63 de ţări, de peste
320 de edituri, iar ulterior au fost ecranizate.

Page 153

158 Anne Golon

act de acuzare care, într-un fel, este testamentul său. Tre­
buie să vedeţi în asta, domnilor, un minunat exemplu
de simţ al datoriei din partea unui eminent magistrat
al regatului!

Toată sala se ridică în memoria lui Mesmon. Dar în
mulţime se auziră câteva strigăte:

-A dracului de subită moarte!
- Asasinat cu otravă!

*

- începe bine!
Gărzile interveniră din nou.
Preşedintele Masseneau luă cuvântul şi reaminti că

era vorba despre un caz cu uşile închise. La cea mai mică
agitaţie, vor fi scoşi afară toţi cei care nu jucau un rol în
desfăşurarea procesului.

Sala se linişti.
în ceea ce-1 privea, maestrul Desgrez se mulţumea cu

explicaţia care îi fusese dată şi care era un caz de forţă
majoră. Adăugă că accepta termenii actului de acuza­
re, cu condiţia ca clientul său să fie judecat strict pe
acest temei.

După câteva cuvinte schimbate cu voce scăzută, căzu­
ră de acord. Denis Talon îl prezentă pe Masseneau drept
preşedinte al curţii de justiţie şi părăsi solemn sala.

Preşedintele Masseneau începu imediat interogatoriul.
-V ă recunoaşteţi faptele de vrăjitorie şi farmece de

care sunteţi acuzat?
- Le neg pe toate laolaltă!
- Nu aveţi dreptul. Va trebui să răspundeţi la fiecare

întrebare pe care o conţine dosarul acuzării. De altfel,
aveţi tot interesul, fiindcă unele nu pot fi negate în nici
un fel şi e mai bine să recunoaşteţi singur, pentru că aţi
jurat să spuneţi tot adevărul. Astfel, recunoaşteţi că aţi fa­
bricat otrăvuri?

-Recunosc faptul că, uneori, am fabricat produse
chimice, dintre care unele ar fi putut fi dăunătoare dacă
erau consumate. Tot atât de adevărat este că nu le-am
făcut pentru a fi consumate, nici vândute, nici nu m-am
folosit de ele ca să otrăvesc pe cineva.

- Deci recunoaşteţi că aţi folosit şi aţi fabricat otră­
vuri cum sunt vitriolul verde şi vitriolul roman?

Page 154

Supliciul de la Notre-Dame 159

-Absolut. Dar pentru ca ăsta să fie un delict, ar tre-
bui dovedit că am otrăvit intr-adevăr pe cineva.

- Pentru moment ne mulţumim să constatăm că nu
negaţi că aţi fabricat produse otrăvitoare şi că aţi practi­
cat arta alchimiei. Scopurile le vom preciza mai târziu.

Masseneau se aplecă asupra dosarului gros aşezat în
faţa lui şi se apucă să-l răsfoiască. Angelica începu să
tremure la gândul că imediat va fi formulată o acuzaţie
de otrăvire. îşi amintea că Desgrez îi vorbise despre un
oarecare Bourie, care fusese desemnat ca jurat-judecător
în acest proces, pentru că era recunoscut ca priceput
falsificator şi însărcinat, într-un fel, să modifice prin
diferite trucuri piesele de la dosar, după bunul plac. în
realitate, judecătorii erau în acelaşi timp însărcinaţi cu
instrumentarea, verificarea, adjudecarea, interogatoriile
şi cercetările prealabile referitoare la acest caz.

Angelica încerca să-l recunoască pe Bourie printre
magistraţi.

Masseneau continua să dea paginile. în sfârşit, îşi
drese vocea şi păru că prinde curaj.

începu mai întâi printr-un mormăit, apoi vocea i se
limpezi şi, ceva mai târziu, încheie mai clar:

- Pentru a demonstra, dacă mai era necesar, cât de
dreaptă este justiţia regelui şi cum ştie să se înconjoa­
re de toate garanţiile de imparţialitate, şi înainte de a
continua înşiruirea capetelor de acuzare pe care fiecare
dintre judecătorii-comisari ai regelui le are sub ochi, tre­
buie să declar şi să aduc la cunoştinţă cât de grea a fost
ancheta pe care am făcut-o în prealabil şi cât de plină
de piedici...

-Ş i de intervenţii în favoarea unui acuzat de viţă
nobilă şi bogat! rosti o voce cârcotaşă din rândurile
asistenţei.

Angelica aşteptă ca aprozii să-l înhaţe imediat pe scan­
dalagiu. Spre marea ei uimire, văzu un sergent instalat
foarte aproape şi dând un ghiont complice unui ofiţer
de poliţie. „Probabil că poliţia are oameni în sală pentru
a provoca incidente ostile lui Joffrey", gândi ea.

Vocea preşedintelui continua, ca şi cum nu auzise
nimic:

Page 306

318 Aţine Golon

ce ţi-ar face plăcere? Vrei un jambon, un jambon fru­
mos? L-au adus foarte proaspăt în dimineaţa asta, şutit
de la cârnăţarul din piaţa Greve, în timp ce căsca gura
la cum îl spânzură pe unul de-ai noştri.,. Vrei o rochie
nouă?... Şi asta am... Răspunde-mi sau mă înfurii.

Ea acceptă să strecoare o privire printre şuviţele păru­
lui răvăşit şi spuse pe un ton arogant:

-Vreau un hârdău mare cu apă foarte caldă.
- Un hârdău? repetă el uimit. O cercetă bănuitor. Ce

să faci cu el?
- Să mă spăl.
- Bine, făcu, liniştit. Poloneza o să ţi-1 aducă sus. Cere

tot ce vrei. Şi dacă nu eşti mulţumită, spune-mi când mă
întorc. O să lovesc fără milă.

Mulţumit că ea îşi exprimase o dorinţă, se întoarse
spre o oglinjoară veneţiană pusă pe marginea vetrei şi se
apucă să-şi lipească pe faţă o bilă de ceară vopsită, care îl
desfigura şi mai tare.

Dintr-un salt, Angelica se aşeză în fund.
-Asta, niciodată! spuse hotărât. Iţi interzic, Nicolas

Merlot, să apari în faţa mea cu mutra ta dezgustătoare
de bătrân stricat şi libidinos. Altfel, n o să mai fiu în
stare să suport să mă mai atingi.

O expresie de bucurie copilărească lumină faţa dură,
marcată deja de viaţa de criminal.

- Şi, dacă mă supun... o să mă mai vrei?
îşi trase poala mantiei peste faţă ca să ascundă emoţia

neaşteptată pe care io stârnea lucirea din ochii banditu­
lui Balivernă. Căci era acea privire pe care o ştia, a mi­
cului Nicolas, atât de uşuratic, de nesigur, dar „cu inimă
bună", cum spunea sărmana lui mamă. Nicolas care se
apleca asupra surorii lui batjocorite de soldaţi şi o striga
pe nume: Francine! Francine... Iată ce putea face viaţa
dintr-un băieţel, dintro fetiţă...

Inima Angelicăi se umplu de milă pentru ea, pentru
Nicolas. Erau singuri, abandonaţi de toţi...

- Ai vrea să te mai iubesc? şopti el.
Atunci, pentru prima oară de când se regăsiseră în

mod atât de ciudat, ea schiţă un zâmbet.
- Poate.

Page 307

Supliciul de la Notre-Dame 319

Nicolas întinse solemn braţul şi scuipă pe jos.
-Atunci, jur, chiar de-ar fi să mă las batjocorit de

scriitoraşi şi de răuvoitori rămânând cu faţa curată
în mijloc pe Pont-Neuf, mo să mă mai vezi niciodată
deghizat în Balivernă.

îşi îndesă peruca şi bandoul în buzunar.
- Mă duc să mă deghizez jos.
-Nicolas, îl mai strigă ăncă o dată, am un picior

rănit. Priveşte. Oare Maestrul Mathieu, doctorul de pe
Pont-Neuf, o avea ceva să mă vindece?

- O să trec să vorbesc cu el.
Brusc, apucă picioruşul alb şi îl sărută.

După ce ieşi, ea se ghemui, încercând să adoarmă.
Se făcuse din nou foarte frig, dar fiind bine învelită, nu
suferea. Un soare palid, de iarnă, aşternea pătrate de
lumină pe pereţi.

Angelica avea corpul slăbit şi chiar o durea, dar asta
nu însemna că nu încerca un fel de stare de bine, de
destindere.

„E atât de bine*, îşi spunea ea. „E ca atunci când îţi
potoleşti foamea şi setea. Nu te mai gândeşti la nimic.
E bine să nu te mai gândeşti la nimic.*

Lângă ea, diamantul inelului oferit de Nicolas scânte­
ia. Oricum, pe Nicolas întotdeauna îl va face să meargă
în patru labe.

Prin fereastra cu gratii ajungeau până la ea zgomote
îndepărtate. De cealaltă parte a Senei, palatele Luvru şi
Tuileries trimiteau ecoul vieţii lor intense şi agitate.

Pe malul din faţă, în scorbura turnului Nesle, în
ruină, Angelica, la capătul puterilor şi al revoltei,
adormea.

Să doarmă! Să uite! Să uite totul, la adăpostul unei
protecţii sălbatice şi de nebănuit, care o izola de pericol,
o ferea de duşmani.

Angelica nu mai visa la nimic altceva.

Similer Documents